Test

1. UNITATEA CENTRALĂ asigură:

              a)  citirea datelor de la dispozitivele de intrare

              b) efectuarea operatiilor cerute de utilizator

              c) transmiterea rezultatelor către dispozitivele de ieşire

              d) stabilizarea tensiunii la o valoare nominală de 4,5 V

2. DISPOZITIVELE DE INTRARE:

             a) sunt: monitorul, tastatura, imprimanta, etc

             b) sunt: tastatura, mouse, cd-rom, floppy-disk, scanner, etc

             c) au rolul de a introduce datele în calculator în vederea procesării

             d) au rolul de a asigura stocarea datelor pe suport magnetic, optic, sau pe hârtie,                

                 în vederea prelucrării ulterioare a acestora 

3. DISPOZITIVELE DE IEŞIRE:

              a) sunt monitorul, imprimanta, cd-rw, floppy-disk

              b) sunt casetofonul, microfonul, sistemul de amplificare sunet

              c) au rolul de a transmite informaţiile către utilizator

              d) asigură stocarea datelor pe suport magnetic, optic sau pe hârtie

4. HARDWARE:

                    a) este un cuvânt care reprzintă totaliatea programelor ce rulează la un moment

                        dat în calculator

                    b) este un cuvânt care reprezintă totalitatea dispozitivelor electrice, 

                        elctromecanice, electronice, care asigură funcţionarea calculatorului

                    c) printre componentele hardware sunt: Windows XP, WordPad, Microsoft

                        Acces, sau orice alt program care rulează la un moment dat în calculator

                    d) printre componentele hardware avem: procesorul unităţii centrale, CD+ROM,

                        hard disk-ul, unităţile de memorie internă (RAM), etc

5. SOFTWARE:

                    a) este un cuvânt care reprezintă totalitatea dispozitivelor electrice, 

                         elctromecanice, electronice, care asigură funcţionarea calculatorului

                    b) este un cuvânt care reprezintă totaliatea programelor ce rulează la un moment

                         dat în calculator

                    c) printre componentele software sunt: Windows XP, WordPad, Microsoft

                        Acces, sau orice alt program care rulează la un moment dat în calculator

                    d) printre componentele software avem: procesorul unităţii centrale, CD+ROM,

                        hard disk-ul, unităţile de memorie internă (RAM), etc

6. SISTEMUL DE OPERARE:

                    a) este o componentă software ce asigură transmiterea optimă a datelor spre

                        imprimantă

                    b) este componentă hardware care funcţioneaza atunci când este alimentată cu

                        electricitate

                    c) este o componentă software ce asigură un mediu de lucru “prietenos” pentru

                        utilizator

                    d) este o interfaţă între utilizator şi calculator, având rolul de a uşura munca

                        utilizatorului în relaţia sa cu calculatorul    

Rețeaua de calculatoare

Rețeaua de calculatoare leagă între ele o mulțime mai mică sau mai mare de calculatoare, astfel încât un calculator poate accesa datele, programele și facilitățile unui alt calculator din aceeași rețea. De obicei este nevoie desigur și de măsuri de restricție/siguranță a accesului.
Rețelele de calculatoare se împart după extinderea lor în următoarele tipuri: LAN, MAN, WAN și, ceva mai nou, PAN. Rețelele relativ mici, de exemplu cu cel mult câteva sute de calculatoare în aceeași clădire legate între ele direct, se numesc Local Area Network (LAN). O rețea de tip LAN dar fără fir (prin unde radio) se numește WLAN (Wireless LAN). Rețele de mare întindere geografică, de exemplu între 2 orașe, pe o țară, un continent sau chiar pe întreaga lume, se numesc Wide Area Network (WAN). Rețelele de tip WAN au fost inițial foarte costisitoare. Numai companiile mari își puteau permite un WAN particular. La ora actuală însă, cele mai multe conexiuni de tip WAN folosesc ca mijloc de comunicație Internetul - acesta este universal și public, deci nu foarte controlabil de către un utilizator, în schimb însă foarte convenabil ca preț.

Rețele personale (Personal Area Network)

Un Personal Area Network (PAN) este o rețea de calculatoare folosită pentru comunicarea între câteva mici calculatoare sau și aparate multifuncționale inteligente (smart), apropiate unele de altele. Exemple de dispozitive care sunt folosite în rețeaua de tip PAN sunt imprimantele, aparatele de fax, telefoanele mobile, Personal Digital Assistant (PDA-uri), scanere, aparate de poziționare și navigație GPS, playere "inteligente" și altele.

Rețele locale (Local Area Network)

Un LAN este o rețea care acoperă o zonă geografică restrânsă, cum ar fi la domiciliu, birou, sau o clădire. Rețelele LAN curente sunt bazate pe tehnologia Ethernet. De exemplu, o bibliotecă va avea o conexiune prin fir sau de tip Wireless LAN pentru a interconecta dispozitive locale (ex.: imprimante, servere) și pentru a accesa Internetul. Toate calculatoarele din bibliotecă sunt conectate prin fir de rețea de categoria 5, numit UTP CAT5 cable, rulează protocolul IEEE 802.3 printr-un sistem de dispozitive interconectate care eventual se conectează și la Internet. Cablurile care duc spre server sunt de tipul numit UTP CAT5e enhanced cable; ele suportă protocolul IEEE 802.3 la o viteză de 1 Gbit/s.

Rețea academică (Campus Area Network)

Un Campus Area Network (CAN) este o rețea de LAN-uri interconectate, asemănatoare cu cea de tip MAN, dar ea se extinde pe o zonă geografică limitată, de exemplu a unei universități.

În cazul unei universități o rețea CAN poate face legătura între diferite clădiri ale campusului: departamentele academice, biblioteca universitară, căminul studențesc. CAN este ca extindere în general mai mare decât rețelele locale LAN dar mai mic decât WAN. Rețelele CAN au fost create cu scopul de a facilita studenților accesul liber la rețeaua Internet și la resursele universității.

Rețea globală (Global Area Network)

Specificațiile rețelei globale (GAN) au fost în curs de dezvoltare de către multe grupuri de specialiști. În general, rețeaua globală GAN definește un model de asigurare a comunicațiilor mobile între un număr arbitrar de rețele WLAN, zone de acoperire prin satelit, etc. În proiectul IEEE 802.20, IEEE a stabilit standardele pentru rețeaua terestră GAN, valabile cu începere din iunie 2008.

MICROPROCESORUL

MICROPROCESORUL

Unitatea centrală de prelucrare (CPU) este, în ingineria calculatoarelor, un set de circuite microscopice care reprezintă procesorul cu informaţiile principale dintr-un calculator. CPU este în general un singur microprocesor creat de obicei dintr-un disc subţire de material semiconductor, de obicei siliciu, cu milioane de circuite electrice pe suprafaţa sa. Pe un nivel mai înalt, CPU este de fapt un număr de unităţi de prelucrare interconectate care sunt fiecare responsabile pentru un aspect al funcţiei unităţii centrale de prelucrare. Unităţile centrale de prelucrare standard conţin unităţi de prelucrare care interpretează şi implementează instrucţiunile software-ului, realizează calcule şi comparaţii, fac decizii logice (determinând dacă o propoziţie este adevărată sau falsă după regulile Algebrei Booleene), înmagazinează temporar informaţii pentru utilizarea ulterioară de către altă unitate de prelucrare a CPU, ţin evidenţa pasului curent în execuţia programului şi permit CPU să comunice cu restul calculatorului.

       Principalele  caracteristici  ale  puterii  unui  procesor  sunt :

-          cantitatea  de  memorie  ce  poate  fi  citită  la  un  moment  dat

-          viteza  de  execuţie  a  operaţiilor

-          numărul  de  instrucţiuni  diferite  ce  pot  fi  executate

Microcalculatoare

Microcalculatoare

Nucleul unui microcalculator este un microprocesor. Microprocesoarele trebuie sã fie capabile sã execute instructiunile masinã ale programului; acestea contin operatii elementare: operatii aritmetice si logice, operatii pe biti, operatii de intrare-iesire, instructiuni de control al procesorului etc. Lor le corespund instructiuni în limbaj de asamblare; astfel se pot scrie programe care sã utilizeze toate facilitãtile hard ale masinii.
Fiecãrui tip de microprocesor îi este caracteristicã lungimea instructiunii masinã pe care o prelucreazã: primele microprocesoare lucrau pe 4 biti în timp ce astãzi, unitatea de prelucrare este de 32 de biti.
Lungimea unei instructiuni masinã este importantã fiindcã trebuie sã asigure retinerea codului unei operatii elementare si informatii despre operanzii acesteia. O operatie aritmeticã elementarã se realizeazã între un operand aflat într-un registru (registrii sunt zone de memorie speciale folosite de microprocesor pentru diverse operatii) si unul aflat în memorie iar rezultatul se depune din nou în registrul respectiv, urmând sã fie ulterior transferat în memorie. Astfel, o instructiune a microprocesorului contine codul operatiei, informatii despre modul de adresare si o adresã relativã (deplasament) care referã data asupra cãreia se opereazã.

Minicalculatoare

Minicalculatoarele pot executa sute de milioane de operatii pe secunda, iar pretul lor nu depaseste 200 de mii de dolari. Echipamentele periferice ale unui minicalculator includ citeva discuri magnetice, una sau doua imprimante, mai multe  console.

Minicalculatoarele sunt mai usor de utilizat decit calculatoarele mari si se aplica in proiectarea asistata de calculator, in automatizari industriale, in prelucrarea datelor, in experimentele stiintifice etc.

   

   

   

Supercalculatoare

Supercalculatoare

Un supercomputer este un computer special complex, compus din mai multe procesoare care accesează aceeași memorie centrală și care funcționează concomitent și coordonat, în cooperație strânsă, astfel încât supercomputerul poate atinge o mare performanță totală de calcul. Modul de calcul al supercomputerelor se numește "calcul paralel". Numărul de procesoare interconectate ale unui supercomputer depășește la anumite modele chiar și 100.000. Pentru comparație, un computer normal, numit de tip "scalar", conține un singur procesor central.

Pentru a menține costul unui asemenea supercomputer la un nivel rezonabil, există și arhitecturi de supercomputere care fac uz de procesoare mai ieftine și mai lente, dar foarte 

numeroase, grupate în așa-numite "cluster"-e.

 

Supercomputerele se utilizează la numeroase modelări și simulări, în special pe următorele domenii:

• biologie
• chimie
• geologie
• aerospațială
• medicină
• meteorologie
• fizică
• matematică, criptografie
• tehnica militară

Clasificarea calculatoarelor

Caracteristica generală a calculatorului include:

•Viteza de operare

•Capacitatea memoriei interne

•Componenţa şi capacitatea unităţilor de masură de memorie externă

•Componenţa echipamentelor de întrare-ieşire

•Masa

•Gabaritul

•Costul

Calculatoarele modernem se clasifecă în 4 categorii

1. Supercalculatoare

2. Macrocalculatoare (calculatoare mari)

3. Minicalculatoare

4. Microcalculatoare