Microcalculatoare

Microcalculatoare

Nucleul unui microcalculator este un microprocesor. Microprocesoarele trebuie sã fie capabile sã execute instructiunile masinã ale programului; acestea contin operatii elementare: operatii aritmetice si logice, operatii pe biti, operatii de intrare-iesire, instructiuni de control al procesorului etc. Lor le corespund instructiuni în limbaj de asamblare; astfel se pot scrie programe care sã utilizeze toate facilitãtile hard ale masinii.
Fiecãrui tip de microprocesor îi este caracteristicã lungimea instructiunii masinã pe care o prelucreazã: primele microprocesoare lucrau pe 4 biti în timp ce astãzi, unitatea de prelucrare este de 32 de biti.
Lungimea unei instructiuni masinã este importantã fiindcã trebuie sã asigure retinerea codului unei operatii elementare si informatii despre operanzii acesteia. O operatie aritmeticã elementarã se realizeazã între un operand aflat într-un registru (registrii sunt zone de memorie speciale folosite de microprocesor pentru diverse operatii) si unul aflat în memorie iar rezultatul se depune din nou în registrul respectiv, urmând sã fie ulterior transferat în memorie. Astfel, o instructiune a microprocesorului contine codul operatiei, informatii despre modul de adresare si o adresã relativã (deplasament) care referã data asupra cãreia se opereazã.